Ce este iodul albastru și cum a fost tratat în epoca sovietică

Odată ce am auzit de la o vecină că, pentru a-i vindeca glanda tiroidă, cineva i-a recomandat tratamentul cu iod albastru. Dar unitatea medicală mi-a spus că este foarte periculos. Care este diferența dintre iodul albastru și iodul obișnuit, de ce a fost scos de pe piață și cum se pot încheia experimentele cu această substanță, vă voi spune chiar acum.

Conform rețetelor sovietice

Mama îl amintește de la lecțiile de chimie, când profesorul, amestecând o soluție de iod cu amidon, a primit o substanță albastru-violet, asemănătoare ca aspect cu cerneala pentru pixuri. Când amestecul a fost încălzit, a revenit la culoarea originală. Combinația de iod cu amidon se numește amiloiodină, care anterior a fost vândută ca iod albastru. Producătorii au adăugat puțin acid citric, zahăr sau acid ascorbic la această soluție - se credea că neutralizează efectul iodului asupra organismului.

Citind reviste și cărți sovietice, am observat că iodul albastru era folosit în alimente nu numai pentru bolile glandei tiroide. Mulți gastroenterologi de atunci au recomandat administrarea unui amestec de amidon și iod pentru ulcerul peptic, chiar și diabetul. Cu toate acestea, am auzit că în cazul gastritei este mult mai util să folosiți bulion de cartofi - vindecă stomacul, neutralizează otrăvurile și îmbunătățește semnificativ bunăstarea generală, fără acele efecte secundare care amiloiodina.

Efect de vigoare

Și am aflat, de asemenea, că iodul albastru în epoca sovietică era folosit nu numai pentru vindecarea bolilor de stomac, ci pentru îmbunătățirea bunăstării diabetului. Mulți dintre cei care au folosit această substanță au observat o creștere a eficienței, așa că au băut o linguriță de soluție nu numai zilnic, ci și înainte de evenimente speciale. Chiar și după o utilizare pe termen scurt, mulți oameni au reînviat în mod vizibil, au devenit mai amabili, mai sociabili, au câștigat energie și nici măcar nu au suspiciunea despre efectele secundare nocive ale acestei substanțe.

Prejudiciul iodului albastru

După cum mi-au explicat medicii, chiar și cea mai slabă soluție de iod albastru poate provoca daune ireparabile organismului. Acest lucru se datorează faptului că chiar și câteva picături din această substanță conțineau o cantitate imensă de iod, o supradoză care a forțat glanda tiroidă să lucreze în regim de urgență cu o sarcină care depășește norma de zece ori. Acest lucru a fost deosebit de dăunător pentru persoanele în vârstă, copii și adolescenți, care pot avea o sensibilitate crescută la iodul albastru.

Așadar, nu ascultați pe nimeni dacă cineva vă sfătuiește să tratați diabetul, stomacul sau glanda tiroidă cu o soluție din această substanță, mai ales că este imposibil să îl scoateți în vânzare în mod legal.

Ce părere aveți despre tratamentul cu iod?